Blog

Cartile nu sunt somnifere

Posted by Ghe Neguzzu on April 13, 2013 at 1:50 PM

Acum câteva zile, o doamnă psiholog vorbea la o televiziune despre educația copiilor. După sfaturile date părinților cu copii răzgâiați, celor cu copii problemă sau leneși, după discuția despre școală, moderatorul a întrebat cum mai poate fi astăzi atras un copil spre lectură. Răspunsul invitatei (care spune multe despre ea) m-a amuzat, inițial, până când mi-am dat seama că nu este o glumă. Doamna afirma că, pentru ca lectura să devină un obicei, trebuie să existe, în permanență, o carte pe... noptieră. Adică, înainte de culcare, odorul/loaza să facă ce n-ar fi făcut altfel toată ziua. Să nu mai își plimbe ochii pe ecranul calculatorului sau al televizorului, ci pe paginile unei cărți. Pare o idee bună, la suprafață. Dar nu este. Dacă nu citește din plăcere, copilul fie va fi furat de somn foarte repede, fie se va face că este furat de somn foarte repede, pentru că va prefera să doarmă decât să citească. Cea mai mare problemă este că urmașul (viitor adult) va asocia lectura cu somnul. Paginile cărții vor deveni un teren pe care ochii vor alerga, până vor obosi.
O gimnastică al cărei scop este adormitul, nu gânditul. Numărat de oi. De neacceptat pentru cei care văd în lectură o experiență autonomă, un prilej de a gândi, dar și de a savura. Cititul – de pe orice suport - are timpul și spațiul său, nu este o etapă între activitatea desfășurată ziua și somn. Nu este un somnifer. În plus, nu cred că cititul îți asigură un somn bun. Dacă vreți să dormiți bine, mai bine beți un ceai de tei sau mâncați un măr, ori ceapă. Există două situații normale în care ți se face somn citind: fie cartea este proastă, fie ești prea obosit sau nu ai starea necesară, caz în care este preferabil să renunți. Dar cum pot atrage părinții copiii spre lectură? În primul rând, citind. Copiii imită comportamentul părinților. Ceea ce fac părinții reprezintă, pentru cei mici, normalul. Dacă cei mari nu deschid niciodată o carte, sau dacă citesc ca să adoarmă, copiii de ce ar face altfel? În al doilea rând, un rol important îl are găsirea și cultivarea pasiunilor. Dacă îi plac dinozaurii, cumpără-i cărți despre dinozauri, dar și despre animalele de azi, pentru a-i deschide cât mai multe orizonturi. Apoi, sunt foarte importante cărțile vârstei. Mi se pare tristă, în cazul băieților, cel puțin, o copilărie fără cărțile lui Jules Verne, ale lui Dumas, ale lui Wells ori Asimov. În ce privește dependența și nerăbdarea pe care ți-o creează, acestea depășesc orice joc video. Obișnuința și plăcerea lecturii a apărut, în cazul meu, datorită cărților lui Jules Verne. Dar pot aceste „măsuri” să facă față tentației reprezentată de lumea virtuală? Poate că nu, de aceea este nevoie ca timpul alocat distracției virtuale să fie limitat la un anumit interval. Sunt multe de spus pe această temă (n-am spus nimic despre Școală, care, de multe ori, elimină plăcerea lecturii), însă este important ca cei mici să învețe să se gândească la ce citesc, nu numai să citească. Altfel, vom continua să avem analfabeți cu diplomă, roboți care citesc repede, dar fără să gândească ori să simtă.

Categories: Tableta fara reteta

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments