Blog

Si scriem si scriem

Posted by Ghe Neguzzu on April 14, 2013 at 11:05 AM

A afirma despre JeromeK. Jerome că a fost un mareumorist înseamnă a enunța unadevăr cunoscut de mai binede un secol. Dar, citindu-i
cărțile, nu poți evita să repețiiar și iar acest adevăr. Trei într-o barcă (fără a mai socotiși câinele) (1889) este cea mai cunoscută creație a sa și cea mai reușită, dar nici Arta de a nu scrie un roman (1893) sau Gândurile trândave ale unui pierde-vară (1886) nu sunt lipsite de valoare literară și, mai ales, umoristică. Arta de a nu scrie un roman (Novel Notes, în original) nu s-a bucurat de succesul comercial al aventurilor celor trei prieteni (fără să mai socotesc și câinele), deși este scrisă cu același umor teribilși are personaje la fel de comice. Despre ce este vorba?

Patru prieteni se hotăresc să scrie un roman. Ei sunt: Jerome, personajul-narator, Jephson, Selkirk Brown și Derrick McShaughnassy, toți iubitori de pipe și povești. Deși se întâlnesc deseori pentru a lucra la mărețul proiect, acesta evoluează greu, pentru că, de fiecare dată, unul din autori își aduce aminte mereu de o poveste, care, la rândul ei, trezește pofta celorlalți de a spune anecdote sau de a rememora întâmplări. Astfel, sunt narate povestiri care au ca personaje câini, pisici, săraci, studenți, îndrăgostiți sau pe cei patru prieteni. Toate au în comun umorul fin; Jerome K. Jerome stăpânește perfect tehnicile de construcție a textului și de dozaj al „ingredientelor”. Comicul de situație primează, dar    este, de cele mai multe ori, rezultat al eforturilor unui personaj, deci al comicului de caracter. Un astfel de personaj este chiar Derrick McShaughnassy, omul care le știe pe toate și dă sfaturi tuturor. Când casa lui Jerome este invadată de gândaci, el vine cu o rețetă infailibilă, învățată de la mătușa sa. Iată care este rezultatul împrăștierii amestecului propus de Mc- Shaughnassy:
„Așa că am făcut tot mai mult amestec și l-am împrăștiat în fiecare seară și gândacii din toată parohia au dat năvală pe ei. Își aduceau toți prietenii și rudele. Gândaci străini – gândaci din alte familii, fără niciun drept asupra noastră – au auzit de acest preparat și veneau în hoarde, încercând să îi lipsească pe gândacii noștri de el. Până la sfârșitul săptămânii am ademenit în bucătăria noastră toți gândacii care nu erau ologi pe o rază de mai multe mile împrejur. Mc- Shaughnassy a spus că era un lucru bun: urma să curățăm suburbia dintr-o singură
lovitură.”
Chiar dacă niciodată sfaturile sale nu se dovedesc folositoare, săritorul prieten nu renunță niciodată. Când Jerome relatează întâmplarea unui american care și-a trăit viața după cartea unui scriitor de volume practice, luând numai decizii greșite, el speră ca McShaughnassy să ia aminte. Răspunsul prietenului vine imediat: va folosi aceastăpoveste pentru a-i învăța pe ceilalți cum să ia alegeri mai
bune.
Jerome K. Jerome impresionează prin ușurința cu care glisează de la o temă la alta, dar și de la registrul comic la cel tragic, așa cum face într-o povestire despre un copil sărac, căruia îi moare mama. El trebuie să muncească pentru a-și crește frații mai mici, dar ajunge în închisoarea datornicilor, unde va muri. Se observă aici influența lui Dickens, dar și compasiunea autorului pentru copiii săraci, compasiune care își are originea în propria viață. Jerome K. Jerome a rămas orfan în adolescență și a fost nevoit să renunțe la școală și să muncească la calea ferată, pentru a se întreține pe sine și pe cele două surori.
Totuși, într-o altă povestire, sărăcii, dar mai ales binefăcătorii lor, sunt tratați cu ironie. Astfel, o doamnă care vrea să facă bine și care locuiește într-o regiune înstărită găsește cu greu un om pe care să îl ajute. Când găsește un bătrân sărac, ea îi oferă acestuia tot ce îi trebuie pentru a trăi decent. Curând, se lansează o modă a binefacerii și toate femeile vor să ajute săracii. Cum bătrânul este singurul sărac din regiune, el se bucură de toată atenția. I se face curățenie, i se oferă mâncare și bani și, curând, nemaiavând grija traiului, se apucă de băut. Când moda filantropiei trece, bătrânul rămâne singur în mizerie.

Arta de a nu scrie un roman nu este doar o aglomerare de povestiri umoristice, ci și o metanarațiune. Discutând despre ce și cum ar trebui scris în romanul lor, cei patru prieteni simt mereu presiunea literaturii anterioare, dar și a realității. Soluția o reprezintă evadarea în anecdoticși în umor. Unele povestiri ar putea fi dezvoltate în narațiuni extinse, dar Jerome K. Jerome preferă să le păstreze concentrate, în același timp reușind să construiască niște personaje solide. O astfel de povestire are în centru un tânăr a cărui personalitate se schimbă în funcție de situarea sa în Londra: când este în Vestul Londrei este un tânăr îngrijit,studios, îndrăgostit romantic de o fată sensibilă, de familie bună, iar când se află în Est, devine un amator de alcool și de bătăi în baruri, care iubește o femeie total opusă celeilalte. Duplicitatea permanentă a
personajului, determinată de poziționarea sa în Londra, dă naștere multor situații conflictuale, unele comice, pe care un scriitor grafoman
le-ar fi exploatat într-un roman.
Ideea centrală a textului este simplă, dar s u r p r i n z ă t o r , postmodernă: literatura este doar o sumă de povești care au fost deja spuse: „Stăm la mesele noastre de lucru și ne gândim și scriem și scriem, dar povestirea esteîntotdeauna aceeași. Oamenii au spus-o și tot ei au
ascultat-o cu mulți ani în urmă; ne-o spunem unuia altuia astăzi. Ne-o vom spune unul altuia și peste o mie de ani de aici înainte, iar povestea este aceasta: «Trăia odată un bărbat și o femeie îl
iubea.»”


R.O.C.A.D.A. aprilie 2013 - Gheorghe Marian Neguțu

Categories: D'ale literaturii

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments