Blog

Noul si vechiul Yann Tiersen. Skyline (2011)

Posted by Ghe Neguzzu on April 15, 2013 at 9:05 AM

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

Pentru majoritatea oamenilor, Yann Tiersen este cel care a compus muzica pentru filmul Le Fabuleux Destin d'Amélie Poulain (2001). Fapt dovedit de ceea ce s-a întâmplat la concertul de la București, din 2009. Mulți spectatori au plecat în timpul concertului, dezamăgiți de melodiile prea diferite față de soundtrackul filmului din 2001. Yann Tiersen s-a îndepărtat, în ultimii ani, de stilul care l-a consacrat. Dust Lane, album din 2010, a marcat momentul schimbării. Sonoritățile rock și electronice predominau pe acest album, dar reminiscențe din vechiul Tiersen încă se făceau auzite. Cu Skyline, lansat în octombrie 2011, muzicianul francez s-a îndepărtat total de activitatea anterioară. Albumul se caracterizează prin densitate, abundența de sunete prelucrate electronic, care se îmbină cu chitara electrică, dând naștere unei cascade de nuanțe, dominate însă de întuneric. M-au impresionat plăcut „Another Shore”, „I’m Gonna Live Anyhow”, „Forgive Me” și „The Trial”, melodii complexe și echilibrate în ce privește combinația de instrumente și voce. Mi s-a părut nereușită "Exit 25 Block 20", un amalgam haotic, mâzgălit în fundal de o total neinspirată voce ca de jivină. De asemenea, unele melodii sunt prea aglomerate și te fac să te întrebi unde a dispărut simplitatea și claritatea vechiului Tiersen.  

Skyline este un album bun, nu mai bun decât Dust Lane, dar nici mai rău. Îl apreciez pe Tiersen pentru faptul că nu rămâne fixat pe o rețetă, ci caută alte forme, îmi place modul în care experimentează și în care asimilează indie rockul și muzica electronică într-o formulă proprie (deși se mai simt influențe Radiohead), dar cred că acest album este doar o etapă de experimentare, de căutare. Din acest punct, noul Yann Tiersen fie va merge înainte pe această linie, îndepărtată de muzica franceză, nu numai în ce privește sonoritatea (titlul albumului și al tuturor melodiilor sunt în engleză, mare parte din înregistrări sunt realizate în Anglia, Germania sau America, mulți colaboratori sunt britanici sau americani), fie se va întoarce la stilul care l-a consacrat (sunt sigur că se va întâmpla acest lucru, dacă nu acum, peste 10-15 ani sigur). Oricare ar fi direcția aleasă, sper ca acest mare muzician, comparat cu Erick Satie și Michael Nyman, să ne mai ofere măcar un cântec de aceeași valoare ca cele descoperite odată cu filmul lui Jean-Pierre Jeunet.

Copilul Ascultător. R.O.C.A.D.A. APRILIE 2013

Categories: Sunete

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments