Blog

Aport avangardist la ideologia literara posterioara

Posted by Ghe Neguzzu on April 15, 2013 at 9:10 AM

           Pseudo-competitivitatea impusă de consumerismul generaţiei contemporane s-a ataşat, nu de
mult, printr-o legatură covalentă destul de puternică spiritului naţionalist, înotând (paradoxal) în amonte
direcţiei globalist-corporatiste. Doar o umbră a imperialismului de odinioară, acest spirit, naiv pe
alocuri şi de cele mai multe ori susţinut de ideologii extremiste, s-ar zice că nu ar avea dreptul la astfel
de manipulări într-o societate non-utopică.
          Mânaţi de astfel de trăiri, românii şi-au setat ca ţel iminent dobândirea unui premiu Nobel, drept
răsplată a muncii intelectuale seculare a poeţilor, prozatorilor şi dramaturgilor români. Nemulţumirea
jumătaţii (doar) de spirit neaoş a Hertei Müller or dezamăgirea ,,crudităţii” literare a universului
cărtarescian au sugrumat speranţele de confirmare a unei trăiri literare complexe şi complicate, originale
şi răsunătoare, ale unui naţionalism chinuit de circumstanţe si neşansă. Blamând cu jind geopoliticul
din spatele deciziei comitetului de acordare a celei mai înalte distincţii literare, mulţi s-au
resemnat în ideea că literatura noastră curentă e înca una savantă. Munca unei mâini creatoare ce are
în vedere totalitatea scrierii şi a fiecărui personaj în parte, izvorăşte originalitate prin cadrul încă în
stare să mai şocheze, fie prin sinonimie perfectă cu icoana vreunui personaj, fie prin tumultul existenţei
autoriceşti transferat cu grija naratorului ori personajului. Zămislirea unei imagini ca de negativ fotografic
care în loc să estompeze din trăsături, le redă naturale şi pline de sens injectează unicitate
beletristicii autohtone, o picatură de hyperrealism într-un ocean de culoare cu contur renascentist.
Tumultul existenţei cotidiene se reflectă în absurdul vieţii într-un univers care se autodepăşeşte
constant, în ce priveşte deconstrucţia. Formele literare de evadare sunt însă numeroase şi vechi de
când lumea, ceea ce a păstrat literatura drept una dintre puţinele portiţe de evadare din banal ori rutină;
scriitorii români au reuşit să se afilieze diverselor curente literare, să creeze o literatură care să reflecte
atât crezul individual cât şi cel colectiv (al mişcării) aliniind cu mândrie literatura română la cea
universală.
         Imaginile unei literaturi clasice şi aservite crezului romantic au dănţuit o vreme pe plaiurile mioritice,
au făcut-o cu cea mai mare poftă şi în cel mai amplu ritm de vals cântat de însăşi Mater Valachia.
Cu toate acestea, exceptând geniul eminescian care rămâne atemporal, general-valabil şi genial-invariabil,
experimentul poetic prin iluminarea non-conştientului a răsărit odată cu poezia parnasianosimbolistă,
prima de factură decadentistă şi profund opoziţionistă în raport cu literatura anterioară. Or
simboliştii, în frunte cu Alexandru Macedonski (vezi Rondelul opiumului), n-au impus doar un univers
de corespondenţi ca modalitate de comunicare ci au mers până la a descătuşa cititorii de sub povara
tabu-urilor -(homo)sexualitate, desfrâu şi narcoze- rescriind un nou cod etic al poeziei de sfârşit de
secol 19. Practicând sau nu aceste obiceiuri, poetii simbolişti au deprins astfel de imagini fie din traducerile
unor‚,acomodaţi” ca Theofile Gautier sau Charles Baudelaire sau, cel mai probabil, din
călătoriile în Occident unde astfel de evenimente erau comune.
Faima literaturii clasico-romantice se înscria treptat în patrimoniul fiecărei naţii în timp ce simbolismul
îşi picta ultimele sinestezii la unison cu ecoul ororilor primului razboi mondial. În tot acest
timp scriitorii realizau absurdul şi efemeritatea trăirilor interbelice, avangarda literar-artistică urmând
să se instaleze ca voce a marii majorități, sătulă de incoerenţa istorică a ultimelor decenii. Românul
         Tristan Tzara (numele fiind o conştientizare dadaistă că situaţia e tristă-n ţară;) a dat startul avangardei
prin născocirea dadaismului, impropriu numit astfel, din moment ce tindea sa desfiinţeze toate –ismurile.
Noul curent urmărea reconstrucţia prin deconstrucţie şi repornirea unei istorii şi literaturi care
începuseră să funcţioneze defectuos. Ca modalităţi generale de clădire a construcţiei artistice avangardiste,
numeroasele sale curente subsidiare, pornind de la manifestele dadaiste şi futuriste de început
de secol până la mai târziile faţete suprarealiste sau onirice, toate străbăteau un front comun, cu
diferenţe minore în ce priveşte aria de desfăşurare, afilierea politică ori numărul de adepți, critici, fanatici.
Marea schismă avangardistă avea să aibă loc în ce priveşte metodele prin care complexele imagini
erau invocate şi relatate, dacă ele erau rezultatul unui act natural de meditaţie şi ale unei stări de natural
high, sau dacă erau doar răspunsul interogării unor paradisuri artificiale, precedent descrise de Baudelaire
în celebra sa carte cu acelaşi nume. Disputa purtată între dadaiştii adulatori de transe creative,
narcotic-inspirate şi cavalcada evadării din realitate prin narcoze endogene, ideologic-suprarealiste sa
desfăşurat nesincronizat cronologic şi mai mult ca o reacție a celei din urmă asupra exceselor primei
generaţii avangardiste. Scopul ultim era cât se poate de demn: împiedicarea unei decăderi spirituale,
pe fondul căutarii de noi portiţe de evadare care, conform suprarealismului se regăseau în fiecare dintre
noi, trebuind doar cultivate.
         Poate cel mai notabil exemplu în ce priveşte debordanţa imaginarului artistic ca rezultat al
şamanismului non-narcotic, definitor suprarealismului, îl reprezintă poetul şi prozatorul Gellu Naum,
considerat imaginea surrealistă centrală a culturii române şi după cum a fost caracterizat de criticii
vremii, ultimul mare poet suprarealist al Europei. Înscriindu-se pe linia abstinenţei în paralel cu figuri
ca teoreticianul André Breton sau celebrul pictor Pablo Picasso, filosofia sa de viaţă şi impilict crezul
său artistic s-au suprapus până la cea mai profundă sinonimie. În epoca în care tendinţa, în egală
măsură a artiștilor cât şi a oamenilor de rând, era de refugiere în artificialitatea viciilor din ce în ce
mai variate, lupta interminabilă cu moravurile în schimbare a consolidat raţionamentul de bază al
mişcării. Urmată la mică distanţă de morala renăscută din însăşi păcatul decadenţei conştiinţei colective,
etica deontologică centrală fiinţei umane care înota într-un ocean de semeni cu trăsături comune
şi doar un dram de originalitate distinctivă, a realizat futilitatea într-o lume de oglinzi murdare şi deformate
care dau iluzia că diversitatea se clădește la oricare alte niveluri decât cel mental. Explorarea
antipozilor conştiinţei, aşa cum îi numeşte Aldous Huxley în eseurile sale ulterioare, nu este altceva
decât o răstălmăcire a marilor descoperiri geografice; acasă este acolo unde, din mila faţă de toată
bogăţia informaţională oferită de scurgerea veacurilor în eternitate se sacrifică mielul gnostic pe altarul
inconştientului, unde lumi bogate în dimensiuni se clădesc în litera hazardului, idem destinului însuşi.
Acolo, deconspirând limitele raţiunii conştiente, epuizate de mirajul ciclicităţii, omul se regăseşte cu
sinele său uitat chiar înainte de a-l cunoaşte.
         Intensitatea cu care inovatoarele avanposturi literare româneşti îşi umpleau vistieria cu imagini
delirice, s-a hrănit din ardoarea cu care reviste ca Alge sau urmuz urzeau viitorul literar neaoş, activitatea
intensă de la sfârşitul anilor '40 de la București, în virtutea unui suprarealism etern vivace (Gellu
Naum, Geo Bogza, Gherasim Luca), publicarea manifestului oficial al futurismului la 1909 deopotrivă
la Paris şi Craiova, toate şi destule pe deasupra vor fi influenţat ulterior gândirea românească or ideologia
europeană cu suficiente probe în absurdul lui Kafka sau Camus, misticismul lui Eliade, naturalismul
lui Strindberg sau chiar postmodernismul retras în umbra regimului predecembrist.

Marian Neacșu - aprilie 2013

Categories: D'ale literaturii

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments