Blog

Poezii R.O.C.A.D.A. nr. 3/ 2013

Posted by Ghe Neguzzu on April 15, 2013 at 9:35 AM

Privesc în zare…


  Calm, privesc în zare
   Văd înnoptare
   Oare
   De ce n-am stare
   Într-o lume în care
   E soare
   Nu-s nori pe cerul meu
   Nu vreau să-i văd, îi neg
   Ştiu, mereu e greu
   Un luptător, spiritual întreg
   Spirit infinit
   Lovit
   Tot mai puternic emit
   Pretenţii de la mine şi implicit
   De la cei din jur
   De bun augur
   Am standarde înalte
   Rupt uneori de realitate
   Poate
   Dar nu mă sustrag
   E lumea mea, mi-e drag
   Lupt pentru Ea
   Nimeni n-O poate fura
   Mulţi văd,
   Puţini înţeleg ce-i lumea,
   Viaţa
   Contează contextul, culmea,
   Speranţa
   E laşitate dacă nu-i susţinută
   De fapte
   În noapte, printre şoapte
   E suferinţă dar şi bucurie mută …
                Mircea Nica


Anotimpuri


soarele lenevește în iarnă
dospind timpul în jumătăți
sârguincioși fulgii își duc dansul
către pământ, peste iarbă
explozie e-n ghiocei, în brândușe
un îngheț
ce doar el știe ce-nseamnă.
toamna și vara
s-au sinucis în răbdare
dispare vinul
se scriu noi calendare
mayașii n-au știut,
vom ști noi
anotimpurile-s pe redutele luminii
se declară pacifist un război
noi vom lupta îmbrăcați
în cojoace cu aură de miei
prin șotroanele vieții
desenând noi Dumnezei
            Camelia Ioniță


Luna soarelui


Cine a rãpit soarele?

L-a ademenit cu apus
Și a pus mâna pe el
strângându-l cu forță
căci se zbătea
ca somnul în cârligul undiței
luat aidoma și dus,
lăsând urme de insomnie

Cineva a răpit soarele
în urma căruia
umbra-lună a rămas
în întunericul
privirii tale

Cine?
            Diana-Adriana Matei




Urale profane


Se-ndestulează jocul cu-avântul devenirii
Şi spulber de urale îi rotunjeşte ritmul,
O cinică ardoare la căpătâiul firii
În zăngănit de săbii îşi savurează imnul.

Arcadele celeste frizând nemărginirea
Cu ne-mplinite verbe inundă universul,
Extatică natura şi-adaugă menirea
Prin carotida bolţii să-şi incanteze versul.

Aplauze păgâne în despuiate-altare
Clocesc în alveole seminţe de hazard
Doar noi ne ducem crucea prin galaxii barbare,
În creuzet de atriu îngăduinţe ard.

Mai vii ca niciodată, făcliile din glasuri
Clipesc în sanctuarul unui tărâm de-apoi
Se sparge anotimpul în mii şi mii de ceasuri
Pe umeri să ne curgă ca un cadril de ploi.
                                              Valentin Irimia

Categories: Poezie

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments