Blog

Poezii R.O.C.A.D.A. nr. 4/ 2013

Posted by Ghe Neguzzu on June 4, 2013 at 1:55 PM

Dependenţă

Aş renunţa la totul pentru tine,
La tot ce arde arid, acid
Să-ţi simt tumultu-ntre suspine,
Cum curge lesne-alene-n vid.

De după valuri tulburi, spume,
Foşnind ca bule de săpun
Instinct răsună. Parc-ar spune
Întocmai ce-aş vrea eu să spun.

Acum, în ceas târziu de noapte,
Când tot lumescul zace-n dor
Auzu-mi potopit de şoapte
Dezmiardă-l şi-o să pot să mor.

Râvnesc suflarea ta de gheaţă
Să-mi stingă foc de Prometeu!
O, tu, etern izvor de viaţă,
Tânjesc să fii vulturul meu!

Amară amagire seacă,
Ce-n dulce formă, scurgi pe chip
Orori pictate-n gând să placă,
Omori şi-îngropi dogme-n nisip.

Acum, prin fum, rememorez
Cum vii şi-mi frângi busola.
N-a meritat să venerez
Un pet murdar de cola!
            (Marian Neacșu)








Matematica metaforei 2

Cartografiind întinderea noastră
mi-am dat seama că n-am culori suficiente
şi nici destui curenţi în discuţiile curente
craniul sună a sticlă trupul sună a glastră

Diamantul curge ca mercurul dar face pe durul
măştile lui carbonizate de focul interior
pace iniţială alăturată interiorului for
totul e energie totuşi să-i trasăm conturul

Auzul ne asaltează privirea e defazată
simţurile înalte sunt şi vor fi altele şi-altele
îmi induc sete de dune invoc toate artele
apa e încarcerată cu ceară ranforsată

Efemerida perfidă de la natură care-i mama ei
infinitul e-ntrerupt lent din scurtcircuit
ceasul de la gât e centrat şi totuşi arcuit
momentan momentele geniale rezistă în idei

Kappa e apăsător şi săpător ca apa în peşteră
diacriticele ne împing pe front la vrac
muşchi de vânat înspre muşchi de copac
de la lianele elevatorului la iederă

Urmă de cui bătut în bătaia soarelui lung
ruginit de efortul animalului social
sclavagit de legea iubirii până la final
învăţându-şi părinteşte subalternii de la strung

Zâmbetele unora sunt răpite şi se-aruncă
scorţişoara de stejar e îmbrătişată de toţi
carul alegoric ignoră pe hoţii de roţi
în fiecare buzunar interior
am plastice de pungă
                (Silvian David)

La numărul treisprezece


La noi în poartă vântul lasă frunzele la înmuiat
pentru câteva ore de tinerețe întârziată
În bezna bârfelor
o vitrină cu trandafiri eterni din afară
chipuri trecătoare dinăuntru
Casa nu e verde
Casa e așa cum o văd eu

O cărămidă mi-a povestit că a fost săpată lângă un râu
Dimineața îi zâmbește soarele printr-un geam spart de vis-a-vis
particulele îi gâdilă miezul miliarde
sunt darul lui și promisiunea că o va înghiți când se va face mare
apoi vor fi cicatricea unei mari iubiri
                (Călin Derzelea)



Aumakua


Când nu voi mai înțelege de vorbă bună
Fii corb cu glas aspru
Piatră pentru odihnă
Nor pentru umbră
Fii ochii mei din cer
Spune-mi unde se ascund șoarecii grași
Lasă câte un ou în cuiburi înalte
Însoțește-mă ca un câine credincios dincolo de răscurce
Și-ți promit că voi merge cu pasul țestosului oricât
                (Călin Derzelea)

Categories: Poezie

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments