Blog

Poezii R.O.C.A.D.A. nr. 5/ 2013

Posted by Ghe Neguzzu on October 5, 2013 at 11:30 AM

Cutia de chibrituri


M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri
de multe ori îmi imaginez că nu eşti tu,
că e doar lumina care cade pe covor
sfâşiată precum un trup ce se zbate în visare

Tremur, izbit de amorul anarhic,
înstrăinat ca o candelă sudată
de vitraliile unui lăcaş tot mai gol

Un fragil păcat la buza oaselor,
mă-nţeapă cu-atâta vânt şi-atâta singurătate,
încât sufletu-mi pare foarte greu
de parcă atârnă de el un înger

Gândul începu să-şi dea ultima suflare,
aşezat pe mâna catranului miop
sărutându-şi ecoul strigătului de ajutor.
                (Georgian Ghiță)






La fel


Aştept
să vină ceva necunoscut
aştept să se scurgă pe undeva timpul
din retine
timpul, cel care mă loveşte
lăsându-şi amprentele pe chipul meu

Totul e la fel
glasul orelor grijulii cu itinerariul timpului
se ascunde în vorbe măreţe
acelaşi freamăt constant
fără de care oamenii s-ar usca
şi ar muri

Sufletu-mi îngenunchiat stă de strajă
pe alocuri se zăreşte o nuanţă de îngeri
ce se scaldă într-o zare de aprilie
printre ei curge o rază
bubuie pământul -
- totul e la fel
            (Georgian Ghiță)

Ea

ea este cea mai frumoasă poezie
când îmi dă voie s-o citesc.
ea mă reduce la stadiul de copil
când îmi dezvăluie întâmplător
bomboana de cafea a sânului ei.
respirația îi năvălește asupră-mi
ca un taifun cu miros revărsat
pe sub ușile Raiului
atunci când îi simt carnea mică
strivită
sub carnea mea mare- ca o carne-mamă.
numele ei e un blestem crăpat
în nenumărate perechi de buze
și tot atâtea săruturi furate.
            (Cristi-Ana Popescu)



După-amiază

Să ne așezăm în jurul
mesei în formă de țestoasă.
Să ne-ntrebăm de ce se trag clopotele
undeva, în josul străzii,
la cârciumă.
Să nu ne întrebăm ce este
întâmplarea.

Să ne minunăm de petala buclată
a garoafei din vază,
să facem liniște, preț de o clipă,
în cinstea ei, că
ne dă voie s-o privim cum se topește.

Să ne întrebăm de ce nu suntem
buburuze.
„Bucură-te!”, îmi spui,
„Buburuzele sunt pline de cântec
și zborul li-i greu.”
Aha.

Măsuța în formă de țestoasă
ne privește plictisită.
Se ridică și pleacă la cârciuma
din josul drumului.

Între noi doi, rămâne doar aer.
Pe care ne grăbim amândoi să-l adunăm,
să ne umflăm.

Nu e o întrecere. Ia-mă în brațe.
            (Cristi-Ana Popescu)

Categories: Poezie

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments