Blog

Contururi interioare: Despre romanul Ferestre zidite, de Alexandru Vona (III)

Posted by Ghe Neguzzu on November 17, 2013 at 4:20 AM

    După o serie de evenimente care au condus mai mult sau mai puţin la descifrarea aventurii, la o eventuală depăşire a barierelor tăcerii,  jocul ajunge la un alt nivel în momentul în care intriga declanşează desfăşurarea acţiunii. Cel care contribuie la aceasta este croitorul, asociat de critica literară cu un fel de Polonius,  care şochează prin mărturisirea sa: „E vorba tot de domnul care a fost la dumneavoastră”, repetase el mai încet, grăbindu-se să adauge de parcă s-ar fi temut să nu mă indispună. „ Adică nu chiar de dânsul, se opri din nou încurcat. E vorba de doamna bătrână cu care l-am văzut în oraş. (...)  O ştiam moartă.”  Mărturisirea îl şochează pe personajul narator, motiv pentru care întrebările pe care i le punea vecinului său se dovedeau a fi inutile, deşi dorinţa de cunoaştere a adevărului era aprigă. Curiozitatea continua să crească. Naratorul este înştiinţat asupra modului neobişnuit în care a murit soţul bătrânei. S-a înecat  în baie. Suspansul creşte pe măsură ce naratorul intervine cu reflecţii proprii. Ştie, că după atitudinea croitorului, avea să afle conţinutul poveştii: „ după cum se aşteptase, tresării. De data aceasta însă nu mai riscam nimic. Era numai o pauză de povestitor căruia îi place să-şi exploateze momentele dramatice şi întrebările cu cheie.”  Soţul bătrânei suferea de epilepsie şi s-a înecat în timpul unei crize, motiv care a determinat-o pe aceasta să se spânzure. Autorul mărturiseşte că romanul este traversat de această boală, a epilepsiei, deşi nu a cunoscut niciodată vreun epileptic.
    Romanul se continuă în stilul în care a început. Trecutul se revarsă ca o cascadă iar textul este reflectă alternanţele prezent/trecut, realitate/vis. Relatării croitorului îi urmează un fragment care aduce în prim-plan imaginea melcilor care se desluşeau pe bolovanii galbeni care arătau ca nişte ulcere sau plimbarea de seară cu Kati, ţinându-se de braţ, toate acestea reprezentând desfăşurarea filmului interior. Foiţa roşie încreţită care acoperă dopul unei sticluţe cu medicament este asociată cu un guler la modă acum cincizeci de ani. Toate aceste detalii sunt realizate pentru a face legătura cu imaginea bătrânei despre care nu-şi amintea să fi purtat guler, ascunzând în acest fel urmele lăsate de funie. Sentimentul de aprehensiune îl cuprinde şi de această dată pentru că se teme să nu i se întindă o capcană de către croitor. Intriga declanşează reactualizarea unei secvenţe din trecut, o femeie pe gâtul căreia personajul narator descoperă panglica de catifea neagră de care atârna un medalion. Acest fapt îl determină să anticipeze că se va spânzura. Următoarea vizită la prietenul său îl face să se îndoiască de prezenţa reală a bătrânei.
    Drumul spre ruină este acaparat de imaginea ei şi surprinde lupta aparentă pentru câştigarea fetei. Un indiciu misterios îl constituie scrisoarea pe care necunoscuta o înmânează protagonistului, în care scrie că aceasta trebuie să se întâlnească cu un bărbat. Însă întâlnirea nu are loc. La puţin timp naratorul află că acesta era soţul necunoscutei.
    Deznodământul îl surprinde pe protagonist în casa în care se simţea copleşit de prezenţa ei. “Intrasem cu paşi înceţi, aproape calm şi subit liniştea din mine se sfărâmă – dar printr-un fenomen ciudat, numai sub presiunea liniştii incomparabil mai mari din jur -, şi începui să alerg înnebunit dintr-o cameră într-alta. În salon storurile rămăseseră trase şi trebuii să aprind lumina. Căutai patul pe care în ajun aş fi văzut-o întinsă. Dispăruse. Cele trei fotolii uzate pozau ca în atelierele fotografice de provincie.
    După scară erau încă două dormitoare. Sus găsii o sală goală, mansardată, în care praful aşternuse un covor moale şi virgin. Mă rezemai obosit de o lucarnă şi privii cerul.
    Un cer alb şi nemişcat.
Alesei, ieşind din casă, cărarea ce duce sub ferestrele zidite.”  Finalul romanului rămâne deschis lăsând loc liber interpretărilor şi este specific literaturii moderne. Această modalitate de încheiere a evenimentelor nu dă nici cel mai mic indiciu că aventura s-a încheiat sau că rememorarea trecutului ar fi schimbat percepţia naratorului asupra existenţei cotidiene şi interioare.
                                                                                                                     

Cătălina Dumitru

Categories: D'ale literaturii

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments